Nu mai este un secret pentru nimeni că nouă ne plac ciupercile.
Am crescut cu ele (bunica locuia lângă pădure), le iubesc de când sunt copil.
Sigur, cele mai puțin gustoase mi se par astea de cultură dar faci rai din ce ai.
Le prefer pe cele brune, mi se pare mie că au mai multă aromă.
Nu am vrut să fie de post neapărat (adică aș fi folosit smântână de gătit dar aveam un lapte vegetal neîndulcit (migdale) care expira în curând.
Și mi-a venit ideea. L-am mai și combinat cu niște lapte de cocos și jur că a ieșit o nebunie de rețetă.
Un sos cremos și “ciupercos” așa cum îmi place mie. 😜
Deci… 500 grame ciuperci brune. Mai mici de găsiți. Au la obor unele cât măslina. Îți vine să le pupi. În plan pentru următoarea rețetă.
Mi-a rămas inima la ele.
Așa, iar vorbesc mult.
Tăiem ciupercile felii.
Zdrobim 2-3 căței usturoi și apoi îi tocăm.
Gătim ciupercile în tigaie cu puțin ulei de porumb combinat cu puțin ulei de trufe și cu usturoiul, sare, piper, busuioc uscat.
Lasă zeamă. Ne folosim de ea. Adică nu le gătim până scade toată zeama.
Amestecăm 300 ml lapte vegetal cu 2 lingurițe amidon de porumb. Și turnăm peste ciuperci.
Lăsăm să se îngroașe puțin și adăugăm 150 ml lapte de cocos. Full fat. Cremos.
Puțină zeamă de lămâie, sare din nou (am gustat) și lăsăm încă 10 minute pe foc.
Fierbem paste în apă cu sare.
Nu le clătim, le adăugăm în sos așa fierte. Al dente. În sos le mai lăsați să se cunoască puțin. 5 minute, de ajuns.
Piper negru proaspăt râșnit, busuioc și pentru cine nu ține post și parmezan.
Cam bune să știți.
O aromă vag exotică, extrem de faină. 😋
Să aveți poftă!