Când îți cer copiii orez cu lapte și pe tine te apucă zelul… că ți se pare prea ușor și atunci te complici.
Și coci portocale până la perfecțiunea caramelizării…
Și pui sirop de portocale cu rom brun, scorțișoară și caramel în care adaugi mix de nuci…
Și iei și o parte din orez și îl amesteci cu cacao. Și razi și ciocolată amăruie.
Și pam pam… cam așa…
Ce orez cu lapte? E upgrade-ul upgrade-ului orezului…
Nici nu știu ce rețetă să vă dau…
Aseară am copt portocalele…
Le-am tăiat felii și le-am stropit cu zeama rămasă din feliile din capăt… cu rom brun, cu whiskey, cu scorțișoară, zahăr muscovado, anason… Le-am băgat în cuptor la 200 grade căldură sus și jos. A venit Crăciunul cât se coceau.
Le-am copt până arătau așa cum vedeți. Am păstrat siropul ăla divin (știți voi de la pere și gutui, numai că ăsta e și mai bun )…
Cu greu ne-am abținut să nu mâncăm feliile alea… Dar coc 3 tăvi în curând, ce naiba?
Așa… Azi am fiert orezul în lapte cu vanilie (puteți și în lapte de cocos sau migdale pentru varianta de post)… eu la 1 l lapte pun 5 linguri orez. Iese mai zemos, așa ne place nouă.
Când a fost gata fiert și a stat acoperit 15 minute, l-am pus în castroane și a început partea care îmi place cel mai mult. Joaca.
Hai cu portocala caramelizată, cu nucile, cu siropul din tava de aseară, cu ciocolata rasă… Nu mai aveam loc în castron că nu mă opream…
Hai că a fost bun. Excepțional chiar.
Cu drag,
A.