Dragii mei, vă trimit iubire în fiecare zi, voi știți asta.
N-am gătit astăzi, dar am meșterit un cheesecake fără blat.
O pască, de fapt. (Și vă încurajez să faceți de sărbătorile pascale așa ceva) .
Și m-am dat peste cap să fie compoziția aia perfectă.
Dacă nu am avut blat, am dat liber la grăsime… Și e onctuoasă și minunată.
Iar sosul de zmeură e exact ce îi mai trebuia.
Secretul la cheesecake ul fără blat este să ungeți bine cu unt forma cu inel detașabil și să puneți hârtie de copt peste.
Apoi temperatura cuptorului să nu fie mai mare de 150 grade. Și apă într-o tăviță când băgați cheesecake ul. Care fierbe. Asta pentru a preveni crăparea prăjiturii că nah, e tare delicată.
Și răcirea lui în cuptor cu ușa întredeschisă. Știu. 😬Durează. Și apoi la frigider ore bune. Ideal peste noapte. Altfel nu se taie frumos. Who cares anyway? Nici la mine nu-i tăietura perfectă.
Cam astea ar fi tipsurile.
Acum ce combinații facem… e fix plăcerea noastră.
Și eu le schimb, să știți.
Acum am vrut cremos dus la extrem.
Și am folosit un amestec de mascarpone, ricotta și brânza de vaci fină. 1 kg 200 în total. Și proporțiile sunt cam egale.
5 ouă mari. Sau 6 normale. 2 linguri unt topit. 120 ml frișcă nebătută. Vanilie, rom brun. Un praf sare. 180 grame zahăr. 80 ml lapte. 50 grame amidon. Merge și făină. Eu am vrut să fie fin, fin.
L-am lăsat fără alte adaosuri știind că vreau musai mult sos zmeură.
Da, l-am copt până s-a maronit. Unii ar zice prea mult. Eu așa am vrut. De îl vreți mai palid, acoperiți-l cu folie de aluminiu mai spre final.
Sos zmeură din zmeură congelată, puțin zahăr, mentă, lămâie și 2 lingurițe amidon. Pe foc puțin.
Să fiți iubiți dar și mai important să iubiți!
Începeți cu voi!