Am trăit mulți ani cu impresia că să faci sufleu e așa ceva wau.
Și ca îți trebuie mare pricepere.
Avea mama o colegă pe vremea când eu eram copil. Locuia pe strada Arhur Verona într-o casă veche și faină (acuma e ceva Uniunea artiștilor plastici) … Era măritată cu un ungur de familie bună și el. Aveau o grămadă de pisici care aveau camera lor la mansardă. În fine oamenii excentrici așa … boemi…
Mie îmi plăcea de ei.
Și ca să scurtez… de ziua ei, (noi în vizită) doamna asta ne-a adus la masă sufleu de brânză.
Așa în vas mic special. Eu care eram învățată cu pita cu untură și tocănița de roșii și pilaful mamei am căzut pe spate. Mirosea fantastic și arăta superb.
Nu m-am dat în lături să încerc (eram o pofticioasă)…evident că mi s-a părut divin.
Ani mulți mai târziu descopăr că nu-i mare brânză. Ba-i chiar ușor. Iar dacă mai ai și ingrediente bune bune, preparatul e un succes. Cu condiția să îl servești pe loc. Că se lasă.
Deci… Soufflé.
Gătim gălbiorii pe foc în tigaie (tocați cum vreți de mari) cu unt, cimbru, o ceapă tocată și 2 căței usturoi, sare, piper… vor lăsa zeamă… O scurgem și îi lăsăm la răcit.
Încingem cuptorul la 180. Ungem vasele ramekin cu unt.
Radem brânză comte. Merge și gruyere. Sau un amestec de amândouă. 130-140 grame.
În altă tigaie topim puțin unt (o lingură) la foc mediu și adăugăm 5 linguri făină. Amestecam cu telul și venim cu 200-220 ml lapte amestecând continuu.
Incorporam brânza și amestecam sosul gros format.
Luam de pe foc și când s-a răcorit complet adăugăm 4 gălbenușuri. Amestecăm.
Albușurile rămase se bat spumă și apoi acea spumă se amestecă cu sosul de brânză, amestecând ușor.
Urmează să adăugăm și ciupercile tot așa amestecând încet.
Umplem vasele unse cu compoziția și dam la cuptor până se rumenesc frumos.
Bon Appétit!.