Pentru cine nu mă cunoaște, sunt Andreea și ador cartofii.
Adică îi ador realmente astfel încât nu mă dau în lături să ronțăi o felie chiar și crudă. Cu sare. 😀
Aș putea fi numită mama lor.😆
Așa că din iubirea mea pentru ei, astăzi vă spun că cei pe care îi vedeți în imagini sunt cei mai cei.
Și sunt.
Dar posibil ca mâine să îi gătesc și în alt mod și aceia să fie cei mai cei.
Ați înțeles voi.
Deci din iubire se iau câțiva cartofi roșii și se spală cu apă rece. Se pun în oală tot în apă rece (cu sare) și se fierb. Așa în coajă.
Până intră scobitoarea în ei.
Apoi se curăță de coajă (evident după ce s-au răcorit puțin) și se taie în bucăți nici prea mari, nici prea mici.
Punem un cub de unt (30-40 grame) într-o tigaie încăpătoare și când s-a topit azvârlim și o crenguță, două, trei de rozmarin.
Punem și cartofii și lăsăm magia să se întâmple.
Când prind puțină culoare atunci punem sare grunjoasă. Sau fulgi de sare.
Merge și fină dacă d-aia aveți.
Îi mai întoarceți din când în când să se rumenească frumos pe toate părțile.
Așa.
Și cât se fac minunații ăștia, puteți face și un sos.
Poate topiți niște brânză cheddar și o amestecați cu un strop smântână. Cu sare, piper, o jumătate linguriță oțet.
Sau faceți un sos de iaurt cu verdețuri și lămâie. Sau salsa.
Și simpli dacă îi mâncați și tot fericiți o să fiți.
Să nu mai zic cum sunt cu o salată de roșii, castraveți, ardei și ceapă roșie.
Știți voi.
V-am pupat!