Moale, umedă, plină de arome… ți se topește în gură efectiv.
Atât de ușor de făcut.
Fără ouă.
Fără unt.
Cu multă coajă de lămâie. Cu ulei în care a stat lavandă câteva zile.
Hai mai bine să vă dau rețeta și vedeți voi dacă vă place.
Așa am făcut:
Întâi mi-am pregătit o formă cu inel detașabil. A mea a fost cam mare, dar este singura pe care o mai am.
Am uns-o cu puțin ulei și am pus un cerc de hârtie de copt pe fund.
Apoi am încins cuptorul la 180 grade.
Am amestecat într-un bol 320 grame făină, 220 grame zahăr, 3 lingurițe praf de copt și un praf sare.
Am ras coaja de la trei lămâi bio și am pus-o peste amestecul de făină.
Nu am amestecat-o și pe ea deocamdată.
Am măsurat 200 ml lapte de migdale.
Și 130 ml ulei în care aveam puse flori de lavandă. Nu am pus florile, doar uleiul parfumat.
Am stors zeama celor 3 lămâi.
Am început să adaug în compoziția uscată, pe rând, uleiul, laptele de migdale, zeama de lămâie. Am pus și extract de vanilie o linguriță.
S-a amestecat și coaja de lămâie cu această ocazie.
Am omogenizat bine (dar nu exagerați cu amestecatul totuși) și am încorporat ușor și 200 grame afine.
Compoziția este densă. Am luat cu lingura și am pus în forma pregătită.
Am nivelat la final și am mai așezat câteva afine.
Am copt mult. Peste o oră.
O vedeți când este rumenă și frumoasă.
Și îmi scrieți dacă v-a plăcut.
Știți ce bună este lângă un ceai?