Desertul vedetă al toamnei.
Cu foi crocante și sfărâmicioase și multă umplutură.
Întâi am copt dovleac. Tăiat pe jumătate și uns cu puțin ulei. Fața în jos, cuminte în cuptor, în tavă pe hârtie de copt. Până-i nu doar copt ci și ușor caramelizat. De acolo vine aroma aparte.
Lăsat la răcit.
Miezul dovleacului se pasează și se amestecă cu: nuci mărunțite, merișoare (un pumn măricel), o dușcă de rom brun (păi puteam să nu? 😉), un ou și 2 linguri pesmet. Mai puteți pune și semințe de dovleac. În loc de nuci. Sau și cu nucile. 😁
Da, ou… doar pentru că am pus multă umplutură.
Nu scorțișoară, nu vanilie.
Am vrut să păstrez culoarea, scorțișoara ar fi maronit dovleacul.
Dar stați că apare și ea imediat. I-am găsit loc.
Foi plăcintă. Fine, necongelate. Nu că ar fi rele cele congelate.
Unt topit. 40 grame.
Zahăr brun 4 linguri amestecat cu scorțișoară 2 lingurițe.
Și să ne apucăm.
Foaie unsă cu unt topit. Cu zgârcenie…
A doua foaie… unsă…tot cu zgârcenie…
Și tot așa.
Cam pe la a 7-a foaie am pus și amestec de zahăr cu scorțișoară … după ce am uns cu unt, of course.
Deasemenea după încă 7 foi.
Pe ultima foaie nu am mai uns-o.
Am pus umplutura.
Am îndoit întâi marginile laturilor mai mici în interior (să nu curgă dovleacul) și am rulat apoi cu grijă.
Am uns cu unt topit ruloul și apoi cu ou bătut.
Am făcut crestături oblice cu un cuțit și am copt la 190 până s-a rumenit apetisant.
Răbdare să se răcească dacă ați avea… 😀😀😀
Dovleac caramelizat și parfumat, aromă de scorțișoară și unt…
Foi care se rup dacă te uiți la ele…
Pentru mine e desertul perfect. 🧡🧡🧡