…nu știu dacă v-am spus câte ciuperci am cumpărat pentru supa cremă de zilele trecute. Nu! V-am spus doar câte am folosit ceea ce era normal.
Ei bine…am cumpărat, oameni buni, să fie. (Sechele de pe vremea comunismului 😁) Și au rămas. Destule. Și cum nimic nu se aruncă, astăzi le-am gătit și le-am pus pe pâine prăjită ușor în tigaie unsă cu ulei măsline.
Și a fost o cină bună. Și pare că am muncit mult. 🤫😊 Dar realitatea este următoarea.
Uitați cât am muncit:
Am tăiat pâine felii (cu maia aveam) și am rumenit-o in tigaie. Un strop ulei măsline. Apoi am frecat-o cu un cățel de usturoi. Bunica din partea tatălui style. 😀
Am tocat cățelul de usturoi cu care am uns pâinica și încă unul. Am tăiat și restul de ciuperci ce mai aveam. Le-am pus pe toate în aceeași tigaie în care am rumenit pâinea (nici nu am spălat-o, doar am șters-o cu un șervețel) cu puțin unt sărat. Am înăbușit până a scăzut apa lăsată de ciuperci…apoi am mai lăsat să se rumenească puțin. Am condimentat cu sare și piper proaspăt râșnit…și am adăugat reducție de oțet balsamic cam două linguri…am gustat…și mi s-a părut potrivit și un strop de miere. L-am pus (stropul) și am oprit focul. Am acoperit cu capac. Și m-am apucat să zdrobesc un avocado stingher din frigider…l-am amestecat cu lime și sare…
Și am pus așa: pe unele felii avocado apoi ciupercuțe, pe altele cremă de brânză apoi ciupercuțe…iar pe una am lăsat-o simplă, doar cu ciuperci glazurate că așa a dorit mama.
Semințe de susan, piper negru râșnit pe loc și puțină mentă și tare bună această cină rapidă.
Sa fim sănătoși!