Vinete delicioase.
Nu românești încă…
Le aștept cu atâta nerăbdare pe ale noastre.
Să le coc încet, pe o tablă mare… Să le întorc pe toate părțile.
Să le stropesc așa călduțe, după ce le curăț, cu zeamă de lămâie și să le las o noapte la scurs…
Să nu mai rămână nici pic de zeamă amăruie.
Sigur, le las la scurs într-o sită sub care pun un vas, acoperite și la frigider, evident.
A doua zi le scot cât de multe semințe pot (știu, dar merită sacrificiul) și le toc cu un satâr de lemn.
Le amestec apoi cu sare, zeamă lămâie, un strop ulei (o lingură), 3 linguri iaurt grecesc și un cățel usturoi zdrobit și apoi tocat foarte mărunt. Tahini puțin.
Așez în castron, fac găuri în care voi turna ulei călduț de măsline, pun frunze de pătrunjel, muștar franțuzesc boabe și muguri de pin rumeniți.
Unii vor și semințe de rodie. Vedeți în a doua poză.
Mâncăm cu pita. Unii.
Alții cu felii de baghetă prăjită.
Dar toți cu plăcere și mare poftă.
Și vouă vă plac vinetele?