Yeiiii… Am găsit dovleac bun. Dar bun de tot.
Plăcintar. Am luat doi. Să fie lăcomia mulțumită. 😀
Nu, nu doar de lăcomie… unul este ce vedeți în poze și celălalt își așteaptă rândul la copt și va deveni ștrudel după ce se va fi îmbibat cu divinul sos siropos ce i-am pregătit.😜
Dar hai să o luăm pe rand.
L-am tăiat și curățat de semințe. Apoi l-am uns cu ulei măsline și pe o parte și pe alta… Am pus și puțină sare… (Da, sare… Echilibrează frumos dulceața lui, o pune în valoare). .. Și cât stă la cuptor am făcut un sos după cum vă povestesc imediat.
Booon. E în cuptor uns pe toate părțile și vag sărat cu fața în jos. Îl întoarcem după 30-40 minute.
Într-o cratiță mică punem la fiert așa: suc portocale 300-400 ml, rom brun 50 ml, zahăr brun 3 linguri, 2 batoane scorțișoară, dacă vreți și anason, zeama de la o limetă, puțin cidru de mere sau dacă nu vin alb sec. 30 ml.
La fiert 30 minute până scade și se îngroașă.
Când am oprit focul și s-a răcorit puțin eu am pus și miere de pădure și o linguriță unt. Și ceva mix de nuci.
Cu siropul ăsta grozav ungeți bine feliile de dovleac coapte până la înnegrire.
Semințe de rodie, fistic tocat presărat. Și mentă musai.
Îmi ziceți voi cum credeți că a fost.
Și acum vă întreb: dacă al doilea dovleac copt la fel stă cu sos din ăsta pe el o noapte, chiar două și apoi îl pasez și îl bag într-un ștrudel… Oare ștrudelul e bun?
Hmmm… Only one way to find out.
Acestea fiind scrise… vă îmbrățișez cu drag. Și cu beta caroten.
🧡🧡🧡