M-am crezut și eu Bianca Zapatka pentru o zi și i-am făcut una din rețete, adaptată puțin. În sensul că a ei este vegană, a mea nu.
Mi-a plăcut combinația de spanac cu usturoi și cremă de brânză.
Și m-a cucerit pe deplin cu mugurii de pin de deasupra. Rumeniți, exact așa cum îmi place mie. Parcă mi-ar fi citit gândurile.
Bun. Aveam blatul. Fac aluat o dată pe săptămână și îl congelez. Vă zic sincer că nu apucă 2 săptămâni în congelator.
Îl congelez fie în bile, fie deja întins.
Aveam și ciuperci mici, brune și frumoase.
Încă mai am că am cumpărat multe. Pentru că pofte de ciulama de ciuperci. 😁
Așa.
Am tocat usturoi. 3 căței.
Am înăbușit spanacul (congelat, jumătate de pungă) în puțin ulei măsline cu sare și piper, am adăugat usturoiul când era aproape gata, am mai lăsat 5-10 minute sau cât e nevoie să scadă tot lichidul și apoi l-am scurs și stors. Răcorit puțin evident.
L-am amestecat cu o cutie cremă de brânză aerată, cu chilli și cu sare.
Am întins compoziția peste blatul tolănit pe hârtie de copt și am ras mozzarella deasupra. Puțină. Cu zgârcenie.😬
Am copt la 180.
Cât se cocea, am rumenit într-o tigaie câteva ciupercuțe tăiate felii și în altă tigaie mugurii de pin.
Când pizza bolborosea frumos… am scos-o (nu am vrut-o rumenită) și am pus pe ea ciupercile. Am presărat apoi și mugurii de pin. Niiiice!
Data viitoare pun și mai mult spanac. 😋
Vine frigul… Facem o supă bună?
Îmbrățișări calde, chiar fierbinți.😀😀😀
💚💚💚