Adică mâncare cu sos acrișor și aromat.
Cum îmi place mie.
Cum îmi făcea bunica.
Ce dor îmi e de mâncarea ei.😟
Of course, am marinat puiul (pulpe) de seara.
Piper, sare, lămâie, ulei măsline. Nimic mai mult.
Dimineață l-am scos din frigider și l-am lăsat o oră la temperatura camerei.
Am scos tigaia mea preferată (mă rog a doua, că prima e aia cu aspect nisipos) și am azvârlit o felie de unt. Am pus și un strop de ulei (să nu lase untul să se ardă) și am rumenit carnea pe ambele părți. 7 min pe fiecare parte
Am scos-o la odihnit și mi-am văzut de treabă.
Ceapă dulce (vedeți că e un soi franțuzesc foarte fain) tocată împreună cu prietenii ei cățeii de usturoi (3 la număr) plus încă puțin unt. Acolo în resturile cărnii.😀
Înăbușit 5-6 minute și adăugăm 2-3 linguri făină.
Lăsăm cu făina un minut două și venim repejor cu supă de pui. Cumpărați sau faceți.
Sau varianta cea mai rapidă faceți dintr-un cub bio. Aproximativ 300 ml.
Și cu vin alb sec 250 ml. Bine, 300.😜
Lăsăm să se gătească puțin, câteva minute cu capac și apoi adăugăm smântână de gătit 150 ml. Cu 15 la sută grăsime.
Încă 5 minute… acum e momentul să condimentam (nu uitați, puiul a avut pe el chestii și supa era și ea sărată și aromată) și să punem gnocchi (eu am avut cumpărați și am pus o pungă) și un castron plin cu frunze de spanac.
Aveam în cap varză kale dar târgoveții mei nu au fost nici ieri, nici astăzi în piață.
Bun. Și rămurele de cimbru am pus eu.
Puiul înapoi și el și la cuptor cu nebunia asta.
Nu mult. 15 minute.
Se face sosul și mai cremos de la gnocchi.
Și-i bun tare.
Tare, tare.
Să fiți iubiți!
😊😊😊