M-am întors.
Vreau să vă mulțumesc încă o dată tuturor celor mi-ați scris și fost alături de mine cu un gând bun în aceste triste zile.
Am primit atât de multe mesaje care m-au făcut să vă simt aproape și mi-au dat putere. Și încredere.
În memoria tatălui meu care iubea mâncarea, voi posta o serie de rețete tradiționale care îi plăceau lui.
Încep cu găluște cu prune.
Nouă ne plac mai moi…și astfel aluatul este foarte lipicios și mai greu de manevrat dar așa pruna rămâne în gălușcă când muști…nu pică…știți ce zic, nu?
Cartofii i-am fiert în coajă și apoi răciți i-am decojit și dat pe răzătoarea mare. Merg și pasați la robot.
Am început cu pesmetul. Am pus în tigaie 50 grame unt și când s-a topit am pus 150 grame pesmet, 100 grame zahăr și o linguriță scorțișoară. Și am adăugat și puțină nucșoară. Și vanilie. Să fie aromă. Și a fost bine așa.
Bun…l-am lăsat pe foc mic 15 minute amestecând din când în când.
Între timp am pus apa la fiert în oală foarte mare. (Dacă vă plac mai dulci găluștele puneți zahăr 3-4 linguri).
Într-un castron mare am pus cartofii dați pe răzătoare împreună cu 2 ouă, o lingură mare ulei, scorțișoară, coaja rasă de la o limetă și am amestecat ușor. Am început să adaug făină. Am pus întâi 200 grame, am frământat și apoi am mai adăugat aprx 50 grame. Aluatul este lipicios, nu vă speriați. Așa trebuie.
L-am lăsat și am început să mă ocup de prune.
Le-am tăiat pe jumătăți și le-am presărat cu zahăr brun.
Și am început să modelez. Apoi le-am pus la fiert în 2 tranșe. Ele trebuie să aibă loc. Cu capac cam 10-15 minute. Sunt gata când se ridică la suprafață. Le scurgeți puțin…și în tigaia cu pesmetul auriu cu ele. O să fie dragoste la prima vedere.
Cu drag…