Pentru mulți, aici avem cartofi prăjiți și ochiuri.
Pentru mine este mai mult de atât. Acesta este mic dejunul pe care ni-l pregătea bunica, mama tatălui meu.
Avea niște crăticioare în care făcea cartofi tăiați wedges (niște felii chiar mai groase) dați cu paprika și cu usturoi și cu ochiuri. Și din acele tigăițe mâncam.
Era vis. Îl pregătea mai ales iarna când temperaturile în acea zonă erau mult sub minus.
Eu l-am făcut puțin diferit dar la fel de bun.
Am spălat trei cartofi roșii și i-am pus la fiert în apă rece.
I-am fiert până am putut băga furculița în ei. Să rămână însă ușor al dente.
Apoi i-am tăiat rondele mai groase.
Am feliat și 2 căței grași de usturoi.
Mi-am adus și ouăle, am luat și niște cimbru uscat să fie la îndemână.
Am încins tigaia de fontă și am pus puțin ulei. Am așezat rondelele de cartofi și i-am rumenit pe ambele părți. I-am tot întors până mi-a plăcut cum arată. A durat cam 10 minute.
Am pus apoi un cub de unt (25 grame aprx) și feliile de usturoi.
Am mai gătit încă 5 minute amestecând să nu ard usturoiul.
Am făcut loc și am spart 2 ouă.
Am presărat sare, piper și cimbru. Mult cimbru.
Am gătit ouăle (fără capac) preț de 2 minute și m-am așezat la masă.
Am mâncat din tigaie, fără pâine, dând feliile de cartof prin gălbenușul lichid.
Știu că vă imaginați cât de bun a fost.
Nu e o rețetă propriu zis, este o amintire din copilăria mea.
Dar să faceți și voi așa.
Cu drag!