Andreea Dutia
Portokalopita

Portokalopita

Plăcințică aromată și însiropată cu aromă pronunțată de portocale…
Un deliciu…mai puțin dulce ca baclavaua turcilor…mai aromată ca neaoșa cu brânză dulce și stafide…
Tușa personală: menta și romul în sirop. Că dacă nu schimb ceva, nu mă simt bine…😜
Am început cu foile. Le-am tăiat bucățele pătrațoase și le-am pus la uscat în cuptor la 100 grade. Le-am mai întors din când în când.
Am făcut apoi siropul. Din apă 300 ml, zahăr 100 grame, coaja de la 2 portocale bio, zeamă portocale 200 ml, un baton scorțișoară, mentă și rom brun. L-am lăsat să fiarbă și să scadă. Am făcut cam mult și mi-a rămas. Provocare să mă gândesc la ce să îl folosesc mâine poimâine.
Așaaaa…am bătut 4 ouă singure…apoi am adăugat 150 grame zahăr și le-am mai tras o mamă de bătaie…a urmat apoi iaurtul grecesc cu 10 la sută grăsime 500 grame, ulei de sâmburi struguri 125 ml, vanilie, coaja de la 2 portocale, din nou rom (I know) și o linguriță praf de copt. Am bătut bine totul…am gustat…era deja bun bun.
Am uns o tavă cu ulei…am așezat foile ciopârțite și uscate și am turnat amestecul delicios peste.
Am tăiat o portocală și m-a chinuit puțin talentul…și nu m-am declarat mulțumită după ce am așezat și apoi scos…așa că le-am pus cum mi-a venit până la urmă. N-a fost rău de fapt.
Cuptor încins la 180 căldură doar jos…și în ultimele 10 minute am dat și sus…aveam chef de rumeneală.
Am scos-o…și am turnat siropul răcorit peste ea fierbinte. Știți sunetul? Nu vă zic. Dar vă aduceți voi aminte când faceți.
Miros divin…și evident că nu e însiropată bine… păi ce la noi s-a învățat lecția răbdării??? Nope.
A doua zi e și mai bună. Dacă vă rămâne…
Oare o fi bună și cu niște înghețată de ness deasupra? Sau de vanilie?

Pupături…
Andreea Portokalos