Mic dejunul nostru de astăzi.
O potrivire perfectă.
Egalată doar de cea “caise brânză de capră”. 😀
Am rumenit pâinea în tigaie, am întins brânză de capră și apoi perele coapte.
Un strop de miere și nucă pecan au desăvârșit tartinele.
Perele le-am copt la 180 de grade.
Le-am tăiat pe jumătate, le-am stropit cu zeamă lămâie și apoi rom brun și puțină scorțișoară. Și puțin (foarte puțin) sirop de zahăr cocos.
Am așezat lângă și rămurele de cimbru.
Nu m-am putut abține și am mâncat una așa simplă.
Credeam că nu-i mai trebuie nimic până când nu am gustat și din combinația cu brânza sărată.
Da, sunt cucerită de perechea asta.
Brânza moale, cremoasă și sărată, perele coapte dar totuși tari încă, aromate, dulci acrișoare (nu m-am zgârcit cu lămâia).
Eu zic să nu mă credeți pe cuvânt și să faceți.
Și vorbim apoi.
Vă trimit gânduri bune și îmbrățișări!