Well, s-a făcut săptămâna de când nu am mai făcut ceva dulce.
Nu că tarta asta ar fi prea dulce. Dar tot desert este.
V-am tot zis că profit să fac cât mai multe deserturi cu mere întrucât copilul meu mare nu le poate mânca decât gătite.
Și ca să mănânce din toate…am luat din piață toate soiurile pe care le-am găsit. Mai era renet dar nu îmi plăcea cum arăta.
Și m-am jucat.
Și m-am supărat că cele vișinii (bot de iepure) erau mai mari ca celelalte și mi-au stricat mie aranjamentul. Și a trebuit să le “ciopârțesc” puțin. A ieșit ok până la urmă.
Am simplificat totul. Nu am făcut nicio cremă (mergea un frangipane)… doar am așezat pe blat un amestec de zahăr brun, scorțișoară și pesmet.
Și apoi merele tăiate și stropite cu zeamă lămâie și rom brun.
Am udat ușor marginile tartei (ca să se lipească) și am presărat fulgi migdale.
Am copt și ne-am bucurat.
Frumoasă, crocantă, parfumată.
Și cu accente de mentă.
Mai fac un desert două săptămâna asta…că nu pot să fiu cuminte… deși nu au înflorit (încă) salcâmii…
Cu drag,
#andreeadutia