Și mai vine așa câte o zi ca astăzi când cina arată așa.
Nu te gândești ce mănânci neapărat ci deschizi frigiderul și vezi lucruri rămase stinghere. Fie de la rețete anterioare, fie nu au apucat să fie băgate seamă.
Și iei și încropești fără frică, ba chiar cu știința că va fi bun.
Salată cu spanac baby (jumătate de pungă), roșii coapte (rămase de la niște spaghetti cu burtă de ton și busuioc), un mango foarte bine copt și niște fistic…
O bilă de burrata, o atingere de miere, sare, piper, ulei măsline, zeamă lămâie.
Cam așa.
A plăcut tuturor.
A fost o zi lungă, încărcată emoțional dar nu urâtă.
Am făcut colivă pentru tata și a ieșit foarte bună și am făcut încă un pas (ultimul) pentru următoarea vacanță.
Și tristețe și bucurie.
E uimitor cum coexistă liniștite sentimentele astea contradictorii de parcă ar fi prietene.
Sau sunt?
Vă doresc un weekend cu liniște și bucurie!
Și la mulți ani sărbătoriților de duminică!
La mulți ani, tata!