Sau merdenele mai sofisticate
Pentru că am poftit. Și rău de tot. Și m-am abținut. Și apoi mi-a părut rău. Și mi-am cumpărat aluat. Și mi-am făcut așa merdenele gourmet. Nah!
Am văzut la patiserie și mi-a dat ghes inima.
Dar las inima cu ghesul să moară de poftă și mă țin tare. Îmi clocotea deja creierul.
După 5 minute deja aveam plan.
Luat aluat și când am ajuns acasă știam exact ce pun în ele.
Așezăm aluatul pe o suprafață tapetată cu făină. Punem puțină făină și deasupra lui. Venim cu încă un aluat peste. Tăiem în pătrate. Mie mi-au ieșit 9 bucăți.
Punem așa pe fiecare: prosciutto cotto, apoi pesto o linguriță mică, apoi mozzarella felie dar tăiată în pătrățele, apoi pastă tomate și încheiem cu încă un pătrățel de mozzarella. Brânza poate să fie și un cașcaval sau cheddar sau gruyere sau fontina sau comte sau orice brânză tare vreți. Prosciutto-ul poate să fie și crud, ai mei preferă cel cotto (cu trufe).
Pensulăm marginile cu ou bătut și punem capac. Alt pătrat de aluat. Lipim. Facem model cu furculița. Apăsăm. Facem 2 mici crestături cu un cuțit ascuțit. Să iasă aburul. Ungem cu ou și capacul. Fulgi de sare și piper proaspăt râșnit. Nu omiteți piperul. Și asta-i.
Răbdare de aici.
Pesto, vagă aromă de trufă, roșie acrișoară, brânză care se întinde și aluat de se topește în gură.
Bune să mori lângă ele. 😀😀😀