Pentru că se stricau merele.
Și pentru că profit de orice ocazie să fac deserturi cu mere.
Unul din copiii mei este alergic la mere crude.
Gătite în schimb le poate consuma.
So, am plecat de la 8-9 mere care se ridau pe zi ce trece. Le-am pus la copt neștiind ce fac cu ele. Și am plecat de acasă.
Când m-am întors le-am găsit coapte și pasate. Știu, am fost norocoasă.
M-am uitat la castron… am gustat (bun… nah, măr copt). Am deschis frigiderul… rapid un inventar… și văd un mascarpone. Îl iau îl amestec cu piureul de măr … Mă ia valul și pun zahăr green, rom, scorțișoară…deschid iar frigiderul… văd merișoare… Zic daaa…și le pun și pe ele.
Am în acest moment o cremuță cu gust de piure de bebeluș. Adică bun.
Și uite așa… m-au dus pașii singuri către tartă.
Eu n-am vrut. Dar ce era să fac cu o cremă așa delicată?
Așa că am făcut blatul pe care îl fac de obicei, dar am dublat cantitățile de unt și făină: 400 grame făină, 200 grame unt gras, un praf sare, un ou, 3-4 linguri apă rece.
L-am copt singur. Pus în tavă unsă cu unt. Și apoi acoperit cu hârtie de copt peste care am așezat boabe de fasole. Greutate. Să nu se umfle.
Am copt pe trei sferturi. Apoi am scos, am turnat crema în care am adăugat și 3 ouă. Am pus câțiva stropi de sirop afine. Am pictat puțin cu un cuțit.
Cuptorul era deja încins la 190.
După 15 minute miroase a Crăciun. După încă 15-20 e gata.
Este răcoroasă și parfumată. Lejeră.
Va îmbrățișez… ❤️